Valea Doftanei@Penitenciarul Doftana

Am scrist acest articol prin primavara(undeva la inceput de mai) dar.....pffff.....am uitat sa-l public.
Deci pana cand si asta este expirat:)):)):))
Am sa-l public exact cum a fost scris atunci,de acord?
Dor de duca!.....Am dat startul iesirilor la plimbare.....am inceput cu Valea Doftanei.
Peisajul este tare frumos iar acuma primavara parca este si mai frumos,este de vis!
Paltinul!

                                                                              Barajul! 

De multe ori am fost in zona dar niciodata nu ne-am abatut de la drum pentru a merge sa vizitam si penitenciarul.Am trecut chiar si prin Telega si tot nu ne-am gandit sa facem un popas la inchisoarea care a avut pe rand mai multe destinatii.....ocna, muzeu ,loc de pelerinaj pentru comunisti.

Privesc din Doftana,

  de Teodor Rudenko

„Privesc din Doftana prin gratii de fier
Departe, în zare, un petic de cer.
E cerul sub care închisă şi ea
Se mistuie‑n chinuri tovarăşa mea.
Puternici şi tineri şi plini de avânt,
Cerut‑am noi muncă şi‑un loc pe pământ,
Dar nu ne lăsară ciocoii pe noi
Şi‑n lupta cea grea am căzut amîndoi.
Acum stau în fiare bătut şi flămând,
Ea zace bolnavă abia răsuflând.
Călăii ne‑omoară în ghearele lor,
Să nu ne întoarcem ’napoi la popor.
Azi spargeţi‑mi zidul şi lanţul sfărmaţi,
Să zbor ca un şoim peste ’nalţii Carpaţi.
Să strâng înc‑o dată tovarăşa mea
Şi iar să m‑arunc în lupta cea grea!”

Inchisoarea de la marginea comunei Telega a fost dată în folosință în anul 1895, pentru încarcerarea deținuților politici alături de deținuții de drept comun.Aici au fost închiși și torturați Nicolae Ceaușescu și Gheorghe Gheorghiu Dej, dar şi legionarii Horia Sima şi Corneliu Zelea Codreanu.Tot la Doftana au fost încarceraţi si răsculaţii de la 1907 şi militanţii mişcării muncitoreşti din România. 
Se spune ca de la Penitenciarul Doftana nimeni nu a reusit sa fuga.
În total, închisoarea avea 365 de celule, de aceea se spunea „ziua şi celula“.
Astazi penitenciarul este o ruina. Totul a fost lasa in paragina iar hoții de piatră și fier vechi au devastat tot.
Din 1989, după căderea regimului comunist, muzeul-penitenciar a fost închis. 
Accesul vizitatorilor este strict interzis!!!
De cum ajungi in fata portii ruginite si inchise cu 2  lacate la fel de ruginite, vezi curtea plina de verdeata si inchisoarea ,care la prima vedere nu iti da impresia de ruina si asta din cauza ca este acoperita de brazii inalti si batrani din fata cladirii.

 Intram in curte strecurandu.ne printr-un lacas facut(sunt conviinsa ,special FACUT) prin gardul de beton .
 Si nu suntem singurii care dorim sa vizitam.
 Si nu suntem singurii care escaladeaza acest intrand.

    Curtea este plina de verdeata.

Ne afundam in interior si in fata ochilor avem o priveliste sumbra......geamuri sparte,usi smulse,tencuiala cazuta,miros de lemn mucegait,acoperisul aproape distrus....daca ridici privirea vezi cerul,vezi lumina dupa care tanjeau detinutii de aici.

Intram dintr-o cladire in alta,mergem incet si cu atentie ca nu cumva sa ne impiedicam sau sa ne cada ceva in cap.
Peste tot grămezi de moloz, pământ, sticlă, țiglă,  lemn. 

Intr-una din camere descoperim urmele unei machete......este macheta din ipsos a inchisorii aşezată cândva pe un postament din lemn acoperit cu catifea verde.Candva aceasta a fost camera directorului penitenciarului.
În camerele alăturate erau sala de mese, atelierele de tâmplărie şi pictură unde lucrau cei închişi.

La un moment dat ne apare in fata o imensa poarta cu doua randuri de gratii din fier ,din tavan pana.n podea.Aici era vorbitorul iar gratiile desparteau detinutii de vizitatori.

   In ciuda vandalizării acestea nu au putut fi distruse.

    Peretii au inceput si ei sa se deterioreze.

    Imaginile spun mult mai mult decat o pot face eu,asa ca va las cu ele.

Scarile din lemn care duc la etajele superioare au fost si ele distruse.
Pentru a ajunge in zona H de la primul etaj,acolo unde se afla corpul de tortura, trebuie sa urci cu mare grija pe o scara din ciment.
Aici au fost incarcerati cei mai periculosi detinuti.

Imaginile sunt dezolane......camere mici ,reci,intunecoase care nu aveau nici pat si nici masa.In aceste camere era doar o teava de metal de care erau legati detinutii si un butoi pentru necesitati asezat  in mijlocul celulei.

    Inchisoarea a fost construita cu cinci aripi, fiecare avand propria curte interioara.

Zidurile exterioare sunt singurele care au mai ramas întregi și asta, probabil, pentru că au fost construite direct cu piatră adusă din albia râului Doftana.

Imagini triste si infricosetoare!